Andreea Liptak s-a casatorit cu Razvan Spiridon fara ca el s-o ceara de sotie: „M-as fi simtit stanjenita sa vina cu inelul”

Tatal tau e maghiar si mama bucovineanca. Cunosti mai bine traditiile maghiare sau pe cele romanesti?E clar ca pe cele romanesti le stiu mai bine, pentru ca mama s-a impus (rade). E vorba si de faptul ca noi, in familie, am vorbit limba romana. Dar am rude pana in Cehia si Polonia. Tata e maghiar, dar noi avem radacini si cehesti, si poloneze. El a crescut intr-un sat cu comunitate maghiara din Arad, unde si preotul si invatatorul erau maghiari si, pana nu a iesit din sat, nu a fost nevoit sa invete limba romana. A invatat romaneste pentru mama, cand s-a indragostit de ea.

Maghiara stii?Perfect. Doar ca, de cand am venit in Bucuresti, am pierdut exercitiul de a o vorbi. Mi-am luat acum audiobook-urile de limba maghiara, pentru ca nu vreau sa o uit, totusi.

Ti-a fost greu sa te desprinzi de ai tai?Am fost o rebela, m-am desprins foarte usor. Greu mi-a fost dupa, cand mi-am dat seama ce am facut. Nu regretam, dar nu credeam ca o sa fie asa, un cutremur emotional. Am fost un copil foarte cuminte. Mai am un frate mai mic pe care practic l-am crescut, pentru ca parintii lucrau in trei schimburi, noi eram singuri acasa, deci cand au venit copiii mei deja stiam ce am de facut. Revenind, aveam confortul acela ca cineva imi face mancare foarte buna acasa, iar daca am o nevoie, am unde sa merg. Altfel, cum spuneam, am fost un copil rebel, independent. Iar cand am luat decizia sa vin in Bucuresti, practic m-am luptat cu ai mei, pentru ca n-au fost de acord.

Si cum i-ai convins?Le-am zis ca nu prea au incotro. De fapt, pe mama am convins-o cand i-am zis ca, daca nu ma voi simti bine la Bucuresti, eu voi veni inapoi, deci nu m-au pierdut. Nu puteam sa-mi refuz sa incerc si dupa aia sa ma intreb „ce-ar fi fost daca?”. De aia ma avant in foarte multe lucruri noi, de aia plec atat de usor in vacantele astea de weekend… Acum vreau sa merg la scubadiving. Iar Razvan are brevet de scafandru profesionist, a fost in expeditii in Marea Rosie, as avea de la cine sa invat. Doar ca pana acum n-am avut curaj.

Care-i principala ta preocupare dupa ce iesi de la serviciu?Citesc, cat sunt copiii la gradinita. Acum, Maia incepe scoala. Sofia are doar trei ani. Eu mi-am protejat foarte mult familia de aparitiile publice, pentru ca sunt micute si nu vreau sa le expun. Bine, Maia vrea deja sa fie prezentator de stiri, cu toate ca nu le las sa se uite la astfel de programe. Dar dimineata, cand se trezesc, Razvan le da drumul la televizor, ca sa ma salute, si asa ma vad. Altfel, stirile nu sunt pentru copiii, sunt informatii grele pentru ele. O data au prins din zbor ceva legat de o crima si m-au terorizat vreo doua zile cu intrebari.

V-ati mai fi dorit un copil?Noi am fi vrut sa facem trei, dar daca nu mai simt… Nu ca n-a fost sa fie, ca la mine s-a intamplat cand am vrut: azi am vrut, azi s-a intamplat, si asta cu amandoi copiii, nu pot sa zic ca am trecut printr-o perioada de incercari. Dar nu simt ca mai am rabdarea si puterea sa mai trec prin asta. Iar noi avem si ambitia sa ne crestem singuri copiii, fara bone.

Cum sunt stirile de azi, in comparatie cu cele din perioada ta de inceput?Sunt stiri tabloide, sunt asa cum le cer oamenii. Noi intotdeauna am incercat sa pastram un echilibru, pentru ca sunt informatii pe care nu poti sa nu le dai. Si noi dam tot ceea ce descoperim.

Ti-ai fi dorit sa fie altfel decat sunt acum in Romania?Stii, eu, inainte sa prezint stiri si sa trec la acest tipar generalist, am fost corespondent si reporter de stiri economice, financiare, si atunci… eu as fi vrut ca tot jurnalul sa fie de stiri financiare. Dar mi-am dat seama ca publicului nu-i plac, pentru ca sunt oameni care nu se uita la ele. De aia nu pot sa-ti spun cum mi-as dori eu, pentru ca as face jurnalul numai cu stiri economice. Asta e pasiunea mea, economia.

Multi prezentatori de stiri au cotit-o la un moment dat spre divertisment. Ti s-a propus ceva in aceasta zona?Nu mi s-a propus niciodata. Desi pe vremea lui Ceausescu e imposibil sa crezi ca un copil s-ar fi putut gandi la asa ceva, pentru ca nu ma inspirau modelele autohtone si nici nu intelegeam exact lumea artistica din vremea respectiva, mi-ar fi placut sa fac film. Oricum, eu sunt foarte orientata spre documentare si reportaje. De aceea, din calatoriile mele in strainatate veneam cu reportaje care aveau o structura mai complexa decat o simpla stire de un minut si jumatate. Cred ca ar fi o provocare sa ma indrept spre asa ceva, dar nu in momentul asta, pentru ca sunt foarte axata pe stiri si pe munca mea de acum.

Te-ai vedea prezentator de divertisment?Nu, asta n-as face, nu simt si nu in formele in care romanii regasesc acum divertismentul. Noi avem emisiuni de divertisment de foarte buna calitate, cum e „Dansez pentru tine”, dar prefer sa le privesc, nu sa ma implic. Eu sunt foarte analitica, mie imi place sa caut, sa scormonesc, sa descopar, sunt inclinata spre cunoastere mai degraba, nu sa scotocesc in viata unui om. Intotdeauna cand faceam o stire economica, eu vedeam stirea ca un spectator. „Daca aflu informatia asta, cu ce ma ajuta pe mine?”, ma intrebam. Ma pun foarte mult in pielea spectatorului.

Ti-e frica de batranete?Nu mi-e frica, dar am vazut ca oamenii isi traiesc ultimii ani in boala, din cauza stilului de viata. Oricum, eu si Razvan eram orientati catre o nutritie corecta de mult, dar, cand au aparut copiii, am inceput sa citim foarte mult despre asta. Imi place sa avem grija de noi. Noi nu avem copiii bolnavi, trec virozele pe langa ei. Suntem atenti, dar fara sa mergem in zona extrema a habotniciei.

Ce ati scos din alimentatia copiilor?Mezelurile, de foarte mult timp. Cumparam legume si fructe de la producatori, de la o ferma din apropierea Bucurestiului, nu din piata. Nu mancam nici pui de la supermarket, pentru ca sunt hraniti cu hormoni. Asta este societatea de consum si industrializarea, dar trebuie sa faci tu diferenta. Le dau copiilor curcan, care creste in mediu liber, altfel nu ajunge la maturitate, ori peste. Eu nu mai mananc carne din decembrie, sunt ovo-lacto-vegetariana, dar mananc si peste, si fructe de mare, care-mi plac foarte mult.

Revenind la tratamentele antiimbatranire, folosesti terapia galvanica, precum Nicole Kidman si Brad Pitt.Dar se foloseste de 40 de ani in industria cosmetica. Pentru mine, cel mai frumos om care foloseste terapia galvanica este Sophia Loren. E o terapie noninvaziva si se face cu ajutorul unor combine galvanice. Toate marile companii cosmetice au asa ceva. Sunt niste capete care se plimba pe fata si produc piscaturi. E o chestie de ionizare, stimuleaza circulatia sanguina. Iar schimbarile se vad chiar pe loc. Eu o folosesc de aproape doi ani si am inceput sa o fac la recomandarea Oanei Cuzino.

Ai acasa acel aparat?Da, dar majoritatea vedetelor din showbiz il au. Pentru ca se poate achizitiona de pe net. Eu il folosesc saptamanal ori la zece zile. Oricum, eu sunt orientata spre tehnologie, intotdeauna mi-a placut asta. Acum multi ani, Elena Lasconi si colegii din redactie mi-au facut cadou niste aparate de acest tip si, de atunci, am inceput sa folosesc un asemenea aparat care stimuleaza colagenul si elastina. De fapt, acestea doua te ajuta sa nu-ti apara ridurile. Unii merg si fac botox, dar eu nu vreau sa folosesc asa ceva. Vad rezultate foarte frumoase in cazul femeilor care fac asta, dar eu nu o sa folosesc niciodata o terapie invaziva, atata timp cat exista metode naturale.

Esti o fata foarte frumoasa si sunt convinsa ca ai avut si multi pretendenti. De ce te-ai oprit la Razvan?Pentru ca sunt foarte pretentioasa (rade). Nu stiu de multi pretendenti, pentru ca nu sunt o persoana atat de abordabila… Sunt insa o fire prietenoasa. Razvan mi-a placut inca de cand am venit in Pro TV. Pentru mine a fost un coleg extraordinar de educat. Cand am venit in Bucuresti, socul a fost foarte puternic pentru mine. Aici oamenii au un stil mai direct si eu, ardeleanca fiind, aveam grija sa nu deranjez… Iar el a fost foarte elegant si foarte protector, dar nu doar cu mine, ci cu toate fetele din redactie. E un om cu foarte mult bun simt. M-a ajutat foarte mult sa ma integrez. La doi ani dupa ce a plecat din Pro TV, m-a cautat si m-a invitat sa iesim in oras la o cafea. Mi-a spus ca m-a placut de cand eram colegi, ca de aia m-a sunat dupa doi ani, ca el s-a mai gandit la mine, ca m-a vazut in toate situatiile posibile, si in tensiune, si ca i-am creat o impresie foarte buna. Invatasem tot weekendul la engleza, aveam un examen foarte greu, si mi-am zis: „Doamne, ce bine ca ma mai suna si pe mine cineva”. Si am mers sa vad ce mai face. Ca eu prea multi prieteni n-am avut in Bucuresti. Mi-a facut placere sa ne vedem si, din momentul ala, am ramas impreuna. Stateam cu el la masa si ma gandeam: „Doamne, da’ cum de nu l-am descoperit pana acum? Da’ cat e de frumos si cat de inteligent!” (rade) De atunci suntem de nedespartit. Si au trecut noua ani. El este o biblioteca ambulanta. Dincolo de faptul ca am legat o relatie de cuplu extraordinara, pentru mine este ca un indrumator, in fiecare zi invat cate ceva de la el. Eu sunt o fire care se plictiseste foarte repede, dar nici macar o data nu am simtit rutina in relatia cu Razvan, desi intr-un cuplu mai exista si astfel de momente. Noi ne distram incontinuu.

Vacante in doi mai faceti?In fiecare an. Ne place sa mergem in insule, in Grecia. Daca vrei o zona chiar de relaxare, eu recomand insulele din Marea Ionica, sunt superbe. Vara viitoare am vrea sa mergem pe ruta Lhasa (Tibet)-Beijing, cu trenul.

Cum te-a cerut de sotie?Vai, dar nu cred ca m-a cerut! (rade) Nu mi-a zis „Vrei sa fii sotia mea?”. Mi-a zis ca se vede cu mine toata viata. Cum ma vad si eu cu el pentru toata viata. Cred ca m-as fi simtit stanjenita sa vina sa ma ceara cu inelul, asa cum vezi in filme. Sunt prea siropoase pentru mine, cu toate ca nu sunt o baietoasa. Imi place sa fiu rasfatata, dar nu in public. Adica eu m-as fi simtit prost. Cred ca daca cineva m-ar fi cerut in public, as fi zis da, sa nu se simta prost, apoi i-as fi spus ca nu pot sa ma casatoresc cu el. E umilitor pentru un om sa fie refuzat in public. Si verighetele le-am ales impreuna. N-am primit inel de logodna, am mers impreuna sa aleg ce-mi place. Cred ca secretul nostru e lipsa conditionarii, faptul ca nu ne punem conditii unul altuia. Avem planuri comune, si eu si Razvan facem la un moment dat mici compromisuri ca sa mergem intr-o directie comuna, dar nu exista o sinergie perfecta. Intotdeauna oamenii sunt intr-o relatie castig-pierdere intr-o casnicie. De aia nu merg casniciile, pentru ca daca unul trebuie sa aiba dreptate, celalalt neaparat nu trebuie sa aiba dreptate. Noi, daca avem doua idei diferite, o gasim pe a treia care-i mai buna decat cele doua. Avem discutii in contradictoriu, dar nu ne-am certat niciodata.

Fetitele te-au temperat. In ce sens?M-au facut sa fiu mai atenta la lucruri care tin de zona emotionala. Eu am fost o fire competitiva. O data, pentru ca eram de nationalitate maghiara si aveam in clasa cativa colegi care veneau din familii cu orientari nationaliste. Si au existat niste conflicte care, la vremea respectiva, m-au durut foarte mult. Eu vorbind limba romana si fiind olimpica… Am nimerit intr-o clasa foarte buna, cu copii care veneau din familii foarte bune. Eu eram un copil de muncitori in trei schimburi. Singura trebuia sa ma dau cu capul de pereti sa-mi fac tema, pentru ca mama, oricat de mult si-ar fi dorit, nu ma putea ajuta… Si atunci, am devenit un spirit competitiv. Uneori prea competitiv. Iar competitia distruge foarte mult. Din punctul asta de vedere m-au temperat fetitele, pentru ca m-au intors la perioada aia in care nu eram neaparat competitiva. Inainte ma raportam la altii. Acum sunt in competitie cu mine insami, vreau sa ma depasesc. Cred ca asta e marea transformare care s-a produs cu mine.